marți, 15 aprilie 2008

Universitatea văzută de studenţi

Dragi studenţi
Plecînd de la discuţiile pe care le-am avut cu unii dintre studenţii mei, am decis să deschid un nou subiect de discuţie, pentru care sper din toată inima să primesc feed-back.
Ce loc are universitatea în societatea actuală?
Cum răspunde ea cerinţelor pieţei muncii şi exigenţelor ştiinţifice?
Este universitatea un loc unde vă regăsiţi împlinite aşteptările?
Sînt cursurile sau tematicile de statistică suficient de bine articulate încît să vă trezească interesul?
Se mai poate revendica universitatea de la sintagma Evului Mediu universitas magistrorum et scholarium i.e. comunitatea profesorilor şi studenţilor?
Mai putem vorbi de o cumunitate întru ştiinţă sau e vorba de o şcoală de meserii?

Vă rog să vă exprimaţi opiniile absolut liber. Chiar vreau să aflu părerile voastre şi eventual să facem ceva pentru ca lucrurile să se perfecţioneze.

13 comentarii:

gabi randasu spunea...

buna ziua, Gabi Randasu student anul 3 MAN ID.
lucrez in vanzari, mai exact vanzari automobile-marca SKODA, si asta imi ocupa aproape tot timpul, si, din pacate pentru mine, am ajuns la concluzia ca dupa 6 ani de la absolvirea Colegiului Universitar Tehnic din cadrul Universitatii Transilvania-Brasov, astazi sa ma privesc altfel Universitatea, si anume ca pe o necesitate pentru a putea creste pe plan profesional.
sunt unele materii, dar asta se datoareaza profesorului 80%, care pot sa zic ca m-au fascinat, sau mi-au starnit interesul, altele care m-au facut sa ma gandesc unde mai poti folosi in ziua de azi cunostintele sau proiectele pe care a fost nevoie sa le intocmim.
imi pare rau ca nu am ajuns pe la scoala mai des, sau cat ar fi trebuit, sunt singurul vinovat, dealtfel mai am si o alta vina, si anume ca m-am inscris la ASE direct in anul 3 si fac 3 ani intr-unul singur,si cu cele 16-18 examene pe semestru nu prea mai am putere sa privest cu prea multa placere sau pasiune ceea ce fac.
ceea ce insa ma stimuleaza sunt varsta unor profesori, sau directori de vanzari, de multe ori mai tineri decat mine, si care imi denota faptul ca se poate daca vrei cu adevarat.
acum nu stiu cat de mult am fost la obiect in comentariul-de fapt feed-nack-ul asteptat de la studenti, ceea ce imi doresc este sa pot termina acest an teribil de aglomerat si sa ma pot pregati dupa aceea pentru licenta.
sotia mea a lucrat 2 ani la catedra d-lui prof NAFTANAILA, si ei ii multumesc in primul rand pentru suportul oferit, apoi intelegerii pe care am gasit-o la unii profesori, care poate mi-au dat o nota mai mare cand nu as fi meritat, doar ca sa imi dea incredere in viitor.
Va doresc o zi buna in continuare, sper sa reusesc si eu o nota de trecere la materia d-voastra,
Cu respect, gabi randasu

gabi randasu spunea...

scuzele de rigoare pentru greselile gen"feed-nack" sau dezacordurile facute.
sunt la munca, in tea-time.

Daniel Pele spunea...

Sigur, este un aspect important motivaţia pe care o au studenţii de la ID.
Întrucît majoritatea sînt oameni care au absolvit deja o formă de învătămînt superior, ID este o oportunitate şi un mijloc pentru a avansa în carieră.
Din acest punct de vedere învăţămîntul la distanţă chiar ar trebui un loc pentru cursuri foarte aplicate, în strînsă legătură cu piaţa muncii.
Problema apare atunci cînd diplomele de la zi sînt echivalente cu cele de la ID, în condiţiile în care standardele sînt diferite.

Anonim spunea...

buna ziua.
Sunt student la Cibernetica in anul I si din cate am observat eu in primul meu an de studii universitare nu cred ca se poate vorbi de o comunitate intre profesori si elevi.
Daca in liceu exista o oarecare comunicare cu profesorii aici la facultate sunt profesori cu care nu am schimbat doua vorbe. Ei inteleg ca a preda inseamna sa vina la curs si sa scrie la tabla sau sa prezinte un silde-show facut in PowerPoint.
La seminar e cam aceeasi poveste, cu cateva exceptii. Sunt unele seminarii la care chiar exista comunicare si comuniune intre elevi si provesori.
Problema e ca unii profesori nu fac ceea ce fac din pasiune si din dorinta de a impartasi din cunostintele lor viitoarelor generatii. Majoritatea profesorilor ne trateaza cu un aer de superioritate si cand vine vorba sa ne cerem si noi niste drepturi se enerveaza de parca noi nu avem voie sa le cerem lor nimic. Nu stiu de unde vine aceasta atitudine si mentalitate. Probabil ca de la doctrina fostului sistem.
Eu zic ca asta e o mare problema a sistemului romanesc de invatamnt.
Apropo de diferenta dintre o scoala de meserii si o universitate, eu cred ca in zilele de azi s-a pierdut vechea notiune de universitate. In liceu aveam profesori care ne spuneau ca ceea ce facem la universitate nu se numeste cultura generala ci acolo invatam cum sa practicam o meserie. Cultura generala din punctul lor de vedere se facea pana la sfarstitul liceului.
In trecut cine facea o facultate era un om de seama al societatii si asa cred ca ar trebui sa fie. In ziua de azi oricine face o facultate daca dispune de resurse financiare nu foarte mari. Dupa cum zicea si domnul presedinte Basescu zilele trecute, universitatile romanesti s-au transformat in fabrici de diplome, ceea ce nu cred ca e bine pentru societatea noastra.
In opinia mea mediul universitar romanesc si chiar sistemul educational nu se indreapta in directia cea buna. Sunt multe lucruri care trebuie facute si mentalitai care trebuie schimbate, ceea ce nu e simplu deloc.

Anonim spunea...

Buna ziua!...Sunt Marin Ruxandra, studenta in anul 1, CSIE. Sincer, initial ma asteptam sa fie altfel la facultate ...studentii sa frecventeze cursurile din placere, sa se documenteze individual, sa aiba timp sa faca ceea ce le place cu adevarat. Dar nu s-a intamplat asa...e drept ca nu te obliga nimeni sa vii la cursuri, desi unii profesori mai fac prezenta-mi se pare aiurea acest lucru- dar in sesiune nu prea mai poti recupera daca nu ai fost la unele cursuri...Cat priveste comunicarea dintre studenti si elevi e aproape inexistenta...la unele cursuri chiar daca pui o intrebare profesorului primesti un raspuns vag care rareori te lamureste. Nu sunt deloc de acord cu prezentarea cursurilor in powerpoint pt ca atunci chiar ca nu mai e nimeni atent...ori copiezi mecanic ce se expune ori stai cu mintea in alta parte si te gandesti ca oricum o sa le ai puse pe net... Un alt aspect care mie, personal nu-mi place este ca ni se predau, mai ales acum in anul 1, introduceri in materii, iar noi nu prea ne dam seama cu ce se mananca respectivul curs, iar profesorii au pretentia sa fim pasionati de materia lor si uneori nu accepta faptul ca poate chiar nu intelegem doar citind cursul fara exemple...Mai mult, interesul pt o materie e foarte mult influentat si de profesorul care o preda...daca nu-ti place profu', nu-ti mai place nici materia intr-o oarecare masura. Dupa ce terminam facultatea, cand o sa mergem la un interviu de angajare o sa fim intrebati ce stim sa facem...practic..iar eu dupa 1 an nu pot spune ca stiu sa fac ceva si nici nu cred ca dupa 5 ani, daca nu ma angajez intre timp, voi sti sa fac cu adevarat ceva...

Daniel Pele spunea...

E adevărat că nu prea există corelare între programele de studii şi piaţa muncii, dar insist pe ideea că universitatea trebuie să ofere o viziune, un mod de gîndire care să-ţi permită să abordezi o problemă practică.
Cum ar fi dacă după absolvire cineva ar şti doar tehnica vînzării de computere?

Pe de altă parte, e şi vina profesorilor care nu vor sau nu înţeleg că raţiunea de a fi a unui profesor este să sădească în mintea elevului interesul pentru cunoaştere. Dacă ne purtăm condescendent şi cu un aer atoateştiutor e foarte probabil ca acel elev să respingă complet materia respectivă.

În plus de asta, profesorul joacă un rol: el nu doar prezintă cunoştinţe unui auditoriu, ci trebuie să trezească în acel auditoriu corzile sensibile ale iubirii de cunoaştere.

ANA MARIN spunea...

Ce e oarecum interesant, am observat anul acesta, ca se acorda mai mult interes materiilor facultative decat celor obligatorii.
Nu spun ca ar fi ceva rau in asta, e chiar destul de bine, ma bucur macar ca mai exista ceva interes.
Si asta ma duce cu gandul la ideea celor din SUA de a le oferi studenţilor posibilitatea de a-şi alege materiile, şi aici nu vorbesc de un opţional pe semestru!
Nu stiu exact cum se intampla dar cel putin eu sunt mai motivata de facultative decat de unele din materiile obligatorii.
Iar la partea cu motivarea , invatamantul nostru sta foarte rau!
Daca in primul an nu am avut acces la facultative, macar acum ceilalti au , iar acesta e un lucru bun.
Poate ca uneori ar trebui sa incercam sa alegem sa abordam si alte domenii mai mult sau mai putin legate de ceea ce facem in prezent.
Cu siguranta pe mine lucrul asta m-a ajutat şi m-a motivat in egala masura. Iar daca se intampla ca oportunitatea sa vina din partea institutiei de invatamant cu atat mai bine.

Daniel Pele spunea...

Într-adevăr studenţii ar trebui să aibă mai multă libertate în alegerea traseului universitar.
Dar acest lucru trebuie să vină de la voi!
Nu am auzit pînă acum de vreo iniţiativă a sindicatului sau senatului studenţesc în acest sens.
De ce nu faceţi ceva?

Florin Manea spunea...

Un punct de vedere de profesor referitor la universitati. Cred ca poza cea mai exacta asupra unei universitati se compune din niste numere Cate diplome de licenta elibereaza pe an, cate diplome de master elibereaza pe an, cati doctori scoate pe an. Pe de alta parte merita vazut si cate articole vizibile scriu profesorii universitatii pe an, dar si ce rezultate notabile au studentii universitatii respective in domeniul in care studiaza ei. Imi pare rau sa o spun, dar folosind aceste criterii multe universitati din Romania vor parea doar scoli de meserii.

Daniel Pele spunea...

Domnule Manea, aveţi mare dreptate, din ce în ce mai multe universităţi încep să semene a şcoli de meserii.
Schimbarea, dacă e cu putinţă, ar trebui să vin tot din interior, de la oameni.
Şi cred că unul ca Dvs ar fi de mare folos şi eventual ar trebui multiplicat:).
M-am uitat pe site-ul Dvs şi trebuie să vă felicit pentru activitatea ştiinţifică.

Anonim spunea...

Marea noastra problema nu e comunitatea elevilor si a profesorilor, pentru ca ea e o consecinta, nu o necestiate, e o consecinta a existentei unor oameni interesati sa cunoasca si a unor oameni intersati in a impartasi cunostinte.Ori in cazul nostru, ambele parti sunt demotivate, noi nu venim la facultate sa cunoastem, pentru ca noi vrem diplome si stim ca oricum nu aici gasim acele cunostinte dorite, iar profesorii nu stau aici pentru a impartasi cunostinte, ci pentru a castiga o pozitie sociala, o notorietate si si nu in ultimul rand o situatie financiara.
Eu mi-am dorit sa cunosc atunci cand am venit aic, dar am realizat ca nu am ocazia.

Daniel Pele spunea...

Domnule ai mare dreptate.
Aşa e, ambele părţi sînt demotivate.
Noi sîntem blazaţi, voi vă blazaţi de asemenea şi treaba merge înainte.
Problema e că eu îi văd pe cei de anul întîi cum vin cu entuziasm, chiar vor să cunoască, vor să afle lucruri noi..şi cam din anul II se instalează tăcerea.
Aici cred că mare parte din vină o au profesorii care nu ştiu să insufle motivaţia. Şi nu ştiu se se motiveze pe sine.

Anonim spunea...

Imi cer scuze pentru eroarea de scriere: "aic".
In acelasi timp va si multumesc pentru raspuns.