Gala Profesorului Bologna

Cum a trecut multă vreme de cînd pagina virtuală a suportat cerneala-mi pixelată, era timpul ca revenirea să fie una memorabilă.

Și iată revenirea pe blog coincide cu un eveniment asupra căruia nu aveam nici cea mai mică urmă de așteptare. E vorba de Gala Profesorului Bologna, proiect organizate de către ANOSR și despre care puteți afla detalii accesînd această pagină.

Cum am ajuns eu să fiu considerat de către studenți “prof tare” e un mister asupra căruia încă nu m-am dumirit. De ce eu și nu alții din pleiada de magiștri care le populează existența? Poate voi primi răspunsuri în curînd.

Acum însă vreau să povestesc cum am primit eu această veste și trăirile pe care le-am avut cu ocazia aceasta.

Luni, pe 19 aprilie, am primit un email prin care eram anunțat că în urma procesului de selecție am fost declarat Profesor Bologna și eram invitat la festivitatea de decernare a premiului, ce urma să aibă loc vineri, 23 aprilie, la Timișoara.

Dintru început am fost surprins; nu mă așteptam la așa ceva și nu știam ce importanță să acord acestui fapt. Mai apoi reflectînd pe îndelete mi-am dat seama de sensul acestui premiu. În fond, vine să-mi confirme ideile pe care le nutream de mult despre rolul profesorului într-o universitate.

Am crezut mereu că profesorul nu este un simplu furnizor de cunoștințe, la fel cum a fi profesor nu presupune o meserie cu program fix. Profesorul trebuie să aibă pasiunea unui violonist, deschiderea intelectuală a unui om al Renașterii, puterea de disimulare a unui actor. Pentru el studentul nu este un client, ci un partener în truda nesfîrșită a cunoașterii.

Cred că universitatea înseamnă mult mai mult decît ziduri, aparatură și laboratoare; universitatea de definește în primul rînd prin comuniunea dintre magister și elev, prin spiritul mereu viu ce însoțește această legătură. Desfid pe cei care cred că rolul universității(în ciclul prim, de licență) este acela de a zămisli specialiști: specializarea se poate infiripa abia după ce ogorul intelectual a fost pregătit temeinic, pentru că nu poți fi specialist fără a avea o minimă cultură umanistă și științifică. Îmi e greu să-mi imaginez de pildă un specialist în analiza seriilor de timp care nu a citit vreodată despre evoluția concepțiilor asupra timpului din vremea antichității grecești pînă în zilele noastre.

Și mai ales cred cu tărie în vorba lui Noica, pentru care școala era un loc unde “nu se știe cine dă și cine primește”.

Cu mintea plină de aceste gînduri și de multe altele am pornit, la ivirea zorilor, în lunga călătorie spre Timișoara. 9 ore lungi și pline de neprevăzut se așterneau în calea mea și mă simțeam deja călător pe un drum inițiatic. Ce-i drept, eram pregătit cu merinde pentru trup și minte și speram doar la un drum liniștit cu cît mai puține arătări ale hazardului. Călătoria, deși plină de peripeții și extrem de istovitoare, a fost una plăcută! Am întîlnit oameni interesanți, mi s-au depănat prin fața ochilor peisaje din altă lume, dar lucrurile astea merită o postare separată.

Drumul a fost mai plăcut și pentru că am călătorit împreună cu colega Elena Bojeșteanu, de la Catedra de Monedă, care m-a făcut să mai cred în oamenii tineri din țara asta și în schimbarea atît de necesară.

Festivitatea în sine a fost extrem de emoționantă; nu e o ocazie comună să vezi laolaltă zeci de profesori, din toate colțurile țării, care se bucură de aprecierea adevărată a studenților lor.

Aveam pregătite de pe drum cîteva fraze potrivite momentului, însă clipa urcării pe scenă și înmînarea premiului m-au copleșit în asemenea măsură încît am recurs la resursele de spontaneitate și am îngăimat cîteva fraze de moment.

Pînă la urmă, satisfacția supremă a unui profesor este aceea că a reușit să sădească în sufletul și mintea elevilor săi setea de cunoaștere. Și ce poate fi mai frumos și mai emoționant decît să primească înapoi aprecierea și recunoașterea acestora?

Mi-aș dori să ating o vîrstă venerabilă și să pot vedea cum foștii mei studenți m-au depășit profesional și s-au depășit pe sine.

Căci, vorba lui Vasile Pârvan, “Cînd oamenii te urcă în vîrful piramidei sociale, trebuie să arzi tot sufletul tău pentru a rămîne acolo; nu pentru tine, că tu eşti un om, trecător, dar pentru oameni, pentru idealul lor pe care tu nu trebuie să-l laşi să decadă, pentru sublimul pe care trebuie să-l faci să înflorească în inima contemporanilor tăi, chiar de-ar fi să-l creşti cu tot sîngele vieţii tale, pe care numai o dată o ai”.

Mulțumesc studenților mei și sper să le pot oferi în continuare motive de bucurie!

Încotro?

Mă tot întreb ce se va alege de neamul acesta, de adunătura aceasta gregară care nici măcar popor nu mai îndrăzneşte a fi.
Stau şi mă întreb şi mă minunez: ce-i trebuie chelului tichie de mărgăritar?
Nu înţeleg de ce toată lumea se agită să obţină o diplomă universitară, diplomă care nu preţuieşte mai mult decît greutatea unei coli A4.
Zilele acestea, discutînd cu cîteva persoane păţite, am aflat cum se desfăşoară examenele la o faimoasă universitate particulară de pe malul Dîmboviţei.
Nu numai că toate examenele sînt pe sistem grilă, dar grilele sînt cunoscute dinainte, ca şi răspunsurile aferente. Singurul efort pentru examen ar fi să memorezi succesiunea de a-uri, b-uri şi d-uri sau, mai simplu, copiuţe cu şirul răspunsurilor.

Se punea la un moment dat problema dacă un milion de maimuţe, dactilografiind la un milion de tastaturi ar scoate într-un număr foarte mare de ani una din marile cărţi ale umanităţii.
Teoretic se poate, dacă maimuţele ar lucra independent, dar mă întreb: care e diferenţa esenţială între un absolvent al unei astfel de universităţi şi ruda noastră primată?

Ce rost mai are tot circul asta, toată ipocrizia fetidă? De ce nu se procedează mai cinstit, ca la piaţă: cît e diploma? 5 lei; da vă dau două cu 8 lei.
Măcar aşa ar răsufla şi oamenii mai liniştiţi şi nu ar muri învăţînd succesiunea de a, b, c, d, e precum "mustăciosul Davidică de la Fărcaşa care...a murit, sărmanul, înainte de vreme, înecat cu pronumele conjunctive, pieritu-le-ar fi numele să le piară, că au mâncat juvaier de flăcău".

Prostii

Nu îmi propun să dau o definiţie sintetică a prostiei, întreprindere deopotrivă complicată şi periculoasă. Într-o descriere analitică, cred că prostul este cel care nu se pune pe sine şi lumea înconjurătoare sub semnul întrebării, cel care distinge doar în alb şi negru, pentru care infinitatea de tonuri de gri este inconfortabilă şi agresivă.
Prostul este acela care vede doar numere naturale, care ştie de 0 şi 1, dar refuză să admită că între acestea două există o varietate infinită de alegeri.

Plec de la premisa că noi cu toţii avem dreptul să fim cel puţin o dată în viaţă proşti.
De asemenea, fiecare dintre noi este sortit ireparabil prostiei, cu o frecvenţă variabilă, în funcţie de convergenţa unor factori de mediu, personalitate, alegeri personale şi sociale.

Nu întotdeauna prostia este periculoasă , ba de multe ori capătă valenţe estetice ori patriotice, atunci cînd ia forma asimptotică a colectivităţii. Dacă un om iese cu baioneta în faţa unui tanc vorbim de prostie, dacă o mie de oameni fac lucrul acesta, vorbim de un act de eroism.

Dintre multele forme de prostie în momentul de faţă, pentru România, mi se pare cea mai periculoasă prostia cu diplomă, prostia disimulată sub ţidule universitare.
Din observaţiile proprii, prostul cu diplomă este o specie în plină înflorire în zilele noastre. Nu are un areal bine localizat, fiind răspîndit deopotrivă în cafenelele din Dorobanţi sau într-o şcoală de provincie. De regulă ocupă în societate poziţii care reclamă o interacţiune cu semenii: sînt funcţionari publici, ziarişti, profesori, parlamentari, poliţişti şi lista poate rămîne deschisă.

De cele mai multe ori ceea ce au în comun toţi aceşti oameni este o impostură ascunsă cu grijă, o aprigă dorinţă de parvenire, o sfîntă lejeritate pentru încălcarea tuturor regulilor. Judecata lor este binară, de tip sau/sau, fără nuanţe, fără dileme.

Prefer prostia pură, brută şi cinstită; mă intrigă prostia şcolită, neputinţa ori nevoinţa de a spune nu ştiu, infatuarea pompoasă şi spoiala academică.
Pare-se că sîntem pe drumul unei deveniri ciudate, în care alegătura după diplome universitare şi ranguri academice nu face decît să crească numărul celulelor putrede ce atacă societatea românească.

Avem nevoie iute de un leac, altfel riscăm să fim peste 20-30 de ani o adunătură bizară de parameci şi amibe, cu cîte o diplomă în prelungirea fiecărui cil.

P.S. A se lua aminte: nici aceste rînduri şi nici autorul lor nu scapă blestemului prostiei! Am zis!

Statistică II - 2009

Acest topic este pentru studenţii de la CSIE, Statistică II.
Întrebări, discuţii pe teme de statistică.

Experiment

Propun un experiment studenţilor de la FABBV şi Cibernetică.
Aş dori să realizăm un seminar de Statistica Pieţelor Financiare, neoficial şi fără stresul examenului, la care să vină doar cei interesaţi.
Drept prim material de studiu ar merge cartea Statistics of Financial Markets. An Introduction, Franke, Jürgen, Härdle, Wolfgang K., Hafner, Christian M, Springer, 2004.
Eu am cartea, dar o puteţi consulta pe Google Books aici .
De asemenea, o variantă prescurtată, precum şi multe alte materiale utile le puteţi găsi pe acest site.
Cine ştie, poate din cei cîţiva interesaţi, reuşim să formăm un nucleu de viitori specialişti.
Precizez că nu este o îndeletnicire oficială, eu nu voi primi bani pentru asta, voi nu veţi primi note, dar sper ca la final toţi să ieşim în cîştig.
În definitiv, ştiinţa progresează atunci cînd elevul îşi depăşeşte profesorul.
Ce părere aveţi?


VĂ AŞTEPT ÎN FIECARE MARŢI, ORA 18.00, LA SALA 2604.

Drept mulţumire

Pentru cei care mi-au făcut urări de ziua mea, dar şi pentru toţi ceilalţi, am un mic cadou de muţumire, un concert de suflet : Tudor Gheorghe, Calvarul unei inime pribegi. Urmăriţi şi celelalte părţi, merită!

Vă doresc să vă bucuraţi din toată inima!

Sărbători în Bucureşti

Nu ştiu alţii cum sînt, dar mie îmi lasă un gust amar toate aceste farafastlîcuri care se întîmplă zilele acestea în Bucureşti.
Am fost alaltăieri în Piaţa Unirii, ca să văd cu ochii mei mirobolantele pregătiri de Crăciun şi de Anul Nou.
În mijlocul părculeţului luminiţe, patinoar, lume multă, mizerie în aerul inspirat.
La margine, pe lîngă Hanul lui Manuc, noroi, băltoace, mizerie cruntă.
Se pare că aşa e la noi nu de ieri de azi, ci de sute de ani.
Amestec de spoială şi poleială, de fandoseală şi mangleală, de curăţire şi curvire.
Călătorii străini din veacurile trecute au observat amestecul acesta - vezi aici.
De reţinut o frază din mărturiile unui călător englez de la 1830: „Străbăturăm acest oraş murdar şi împrăştiat, ce prezenta o amestecătură curioasă de lux european şi mizerie şi sărăcie orientală.“
Cum vi se pare ?

Cursul de ECONOMETRIE 2008-2009

Această secţiune este deschisă discuţiilor despre cursurile şi seminariile de econometrie.
Vă aştept cu întrebări!

Examenul de Statistică II - Concluzii

A trecut şi acest examen şi e timpul să facem bilanţul.
Distribuţia notelor a fost relativ ok şi o să dau cîteva exemple.
- La Seria A: note sub 5 - 16%, note de 10 - 36%
- La Seria B: note sub 5 - 15%, note de 10 - 26%
- La Seria C: note sub 5 - 12%, note de 10 - 38%
- La Seria D: note sub 5 - 14%, note de 10 - 20%.
Distribuţia completă o puteţi găsi pe site.

Sigur, e bine că s-au luat aşa de multe note mari, e bine că aţi învăţat metodele.
Am rămas însă cu o dezamăgire după acest examen. Deşi foarte mulţi au demonstrat că ştiu să rezolve o problemă de statistică, foarte puţini au şi înţeles cum funcţionează efectiv un raţionament statistic.
Statistica nu este doar o înşiruire de formule care mai de care de sofisticate ci este un instrument foarte util pentru înţelegerea unei realităţi.

Sper ca în anii viitori să vă înţelepţiţi în ceea ce priveşte modul de a gîndi statistic.

Politice

“Cînd oamenii te urcă în vîrful piramidei sociale, trebuie să arzi tot sufletul tău pentru a rămîne acolo; nu pentru tine, că tu eşti un om, trecător, dar pentru oameni, pentru idealul lor pe care tu nu trebuie să-l laşi să decadă, pentru sublimul pe care trebuie să-l faci să înflorească în inima contemporanilor tăi, chiar de-ar fi să-l creşti cu tot sîngele vieţii tale, pe care numai o dată o ai”.

Întrucît această postare e cam lungă, vă invit să o citiţi integral aici.

EXAMENUL LA STATISTICĂ II

Întrucît se apropie sesiunea şi mulţi dintre voi sînt studioşi mai ales pe final, deschid această secţiune pentru întrebări legate de examen.
Doar să nu mă întrebaţi care vor fi subiectele :).

Despre secţia de statistică de la CSIE

Dragii mei,
Unii dintre voi aţi fost poate prezenţi în data de 18 aprilie, atunci cînd am încercat să dau cîteva elemente despre secţia de statistică de la CSIE.
Acum, să fiu sincer, nu vînd castraveţi grădinarului.
Nu voi spune niciodată că este cea mai bună secţie din CSIE.
Ceea ce am încercat să transmit atunci a fost o anume imagine despre profesia de statistician, iar această secţie vă poate ajuta pe acest drum.
Pentru orice întrebări vă stau la dispoziţie.

Sărbători fericite!

Universitatea văzută de studenţi

Dragi studenţi
Plecînd de la discuţiile pe care le-am avut cu unii dintre studenţii mei, am decis să deschid un nou subiect de discuţie, pentru care sper din toată inima să primesc feed-back.
Ce loc are universitatea în societatea actuală?
Cum răspunde ea cerinţelor pieţei muncii şi exigenţelor ştiinţifice?
Este universitatea un loc unde vă regăsiţi împlinite aşteptările?
Sînt cursurile sau tematicile de statistică suficient de bine articulate încît să vă trezească interesul?
Se mai poate revendica universitatea de la sintagma Evului Mediu universitas magistrorum et scholarium i.e. comunitatea profesorilor şi studenţilor?
Mai putem vorbi de o cumunitate întru ştiinţă sau e vorba de o şcoală de meserii?

Vă rog să vă exprimaţi opiniile absolut liber. Chiar vreau să aflu părerile voastre şi eventual să facem ceva pentru ca lucrurile să se perfecţioneze.

Criza mondială a alimentelor

“Creşteţi şi vă înmulţiţi”! Frumoase vorbe, dacă e să le interpretăm prin latura lor spirituală. Din punctul de vedere al creşterii fizice a populaţiei, e o problemă prin necorealarea ritmului acestei creşteri cu ritmul de modificarea a resurselor naturale şi a cantităţii de hrană disponibilă.
În aceste zile, în care la noi se discută despre Marean, Adriean şi Traian, la nivel mondial au loc dezbateri aprinse despre creşterea preţului alimentelor şi reducerea rezervelor de hrană. În condiţiile în care ne aşteptăm la o populaţie de 9.2 miliarde de locuitori în 2050, probabil că pe lîngă războaie pentru petrol vom aveam confruntări pentru apă potabilă şi hrană.
Pentru nişte statistici pe această temă, accesaţi acest link.

Despre frumuseţea matematicii

Am găsit aici http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-2762130-interviu-matematicianul-cristian-calude-citit-doar-momentele-inteligenta.htm un interviu excepţional cu matematicianul Cristian Calude.
Ar fi interesant să-l comentăm împreună.
Update: discursul de recepţie la Academia Română al matematicianului Solomon Marcus.
Îl puteţi citi aici: http://www.academiaromana.ro/com2008/pag_com08_0327Marcus.htm , preluat de pe blogul lui Gigel Militaru.

A mai murit un om de valoare!!!!

AZI A MURIT GEORGE PRUTEANU!

O mare pierdere pentru cultura română şi spaţiul public de la noi.
Un om inteligent, fermecător şi unul dintre puţinii care s-au luptat pentru idealurile clasice: adevăr, bine, frumos!
Nu ştiu dacă cei mai tineri ţin minte emisiunea lui, DOAR O VORBĂ SĂ-ŢI MAI SPUN, o emisiune în care încerca să ia partea limbii române, dar şi să dea pilde de cultură şi frumos.
Îmi vine în minte poezia CORBUL de EDGAR ALLAN POE, recitată de GEORGE PRUTEANU; mişcător şi fascinant!
În semn de preţuire, putem încerca măcar să scriem şi să vorbim corect şi frumos româneşte.

Cum se poate manipula cu statistica

There are three kind of lies: there are lies, damned lies and statistics.
Această butadă, atribuită lui Mark Twain(deşi se pare că nu el este autorul) îşi află perfecta ilustrare în România zilelor noastre.
Astfel, în presa din 20 martie 2008, citim următoarele despre obiceiurile de consum la români: http://www.expres.ro/articole/detalii-articol/796341/Dam-pe-bautura-mai-mult-decat-pe-mancare

şi în urma căreia rezulta că românii cheltuie mai mult pe băutură decît pe mîncare.

Reiau fraza din ziar: În cheltuielile românilor, ponderea băuturilor alcoolice şi răcoritoare a devansat-o pentru prima oară, anul trecut, pe cea a produselor alimentare.

Din cîte ştiu eu compania MEMRB analizează nu structura cheltuielilor ci valoarea, respectiv volumul vînzărilor, deci din cercetare nu se poate trage o concluzie privind structura cheltuielilor.

Să fi interpretat ziariştii eronat datele?

Nu de alta, dar una este structura coşului de consum şi cu totul alta structura vînzărilor de produse.

De exemplu, din datele INS, alimentele au o pondere de 37.50% în cheltuieli, din care băuturile alcoolice au 1.37% (vezi aici http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/ipc/a08/ipc02r08.pdf ).

Acuma, e adevărat că Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae relatează o întrecere între moldoveni şi munteni pentru a stabili care e mai straşnic la băutură(vă las să ghiciţi învingătorul), dar parcă e prea mare greşeala sau încercarea de manipulare.

Teoria selecţiei

Am văzut că media de selecţie este un estimator nedeplasat al mediei populaţiei.
La fel se întîmplă cu dispersia corectată(cu n-1 la numitor), care este un estimator nedeplasat al dispersiei populaţiei.
Oare coeficientul de variaţie calculat la nivelul eşantionului este un estimator nedeplasat al coeficientului de variaţie al populaţiei?
Se poate determina un estimator nedeplasat al coeficientului de variaţie?

Aştept răspunsuri, cu justificările de rigoare.
Cine va reuşi să dea răspunsuri interesante şi pertinente va avea un punct la examen(plus toată consideraţia mea :)).

Restul e tacere

Am fost duminică să văd ultimul film al lui Nae Caranfil, Restul e tăcere. Excepţional!
Un film de artă, cum rar am văzut pe la noi.
La sfîrşit, spectatorii aplaudau ca la teatru!